O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu părul de aur!
Stai, te odihnește,
Că-n deal te pândește
Un negru balaur.”
„Frumoasă fetiță,
Cu lungă cosiță,
Cu mândru colan!
De dânsul n-am teamă
Căci am pe-a lui seamă
Al meu buzdugan!”
„O! tânăr semețe,
Cu blânde mândrețe,
Cu ochii de foc!
Balauru-i mare
Și milă nu are..
Stai, ah! stai pe loc.”
„Luceafăr din stele,
Cu dulci porumbele
Pe față de crin!
Toți zmeii din lume
Se-nchin l-al meu nume,
Tremur și se-nchin.”
„Viteze vestite
Cu arme aurite,
Cu dulce cuvânt”
El peste munți calcă
Și-n cer are-o falcă,
Ș-una pe pământ.”
„Păsărea de munte
Cu salbă pe frunte,
Cu salbă de flori!
Murgul meu, când sare,
Trece peste mare
Și zboară prin nori.”
„O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu glasul ceresc!
Nu te du de-aice,
Nu te du, voinice,
Că eu te iubesc!”
„Frumoasă fetiță,
Cu lungă cosiță,
Cu sân fecioresc!
Pentru-a ta iubire
Fală sau pieire
Vreau să dobândesc!
Sensul versurilor
O poveste de dragoste fantastică în care un erou se confruntă cu un balaur pentru a câștiga inima unei fete. El este avertizat de pericole, dar este dispus să riște totul pentru iubire.