În mine zilnic sunt cutremure
Timpul nostru doarme, nu trezește visele
Iar mă-neacă amintirile
În inimă tu mi-ai stins luminile.
Eu cad ca frunzele
Tu cauți scuzele
Îți tremură buzele
De-atâta rău.
Am pus în ramă toată amintirea ta
Suntem doar doi străini
Pe care i-a uitat și dragostea.
N-am vrut o dramă
Dar ți-a fost mai bine așa
Te-ai dezbrăcat de mine
Ai plecat cu liniștea.
Rup bucăți din mâine, le transform în ieri
Tu îndepărtezi iubirea, te pierzi în dureri
Îmi plânge sufletul în armonii minore
Strigă după tine cu lacrimi sonore.
Eu cad ca frunzele
Tu cauți scuzele
Îți tremură buzele
De-atâta rău.
Am pus în ramă toată amintirea ta
Suntem doar doi străini
Pe care i-a uitat și dragostea.
N-am vrut o dramă
Dar ți-a fost mai bine așa
Te-ai dezbrăcat de mine
Ai plecat cu liniștea.
Dar marea mea e destul de agitată
E plină de vorbe care au fost odată
Prin ochii ei inimile erau potrivite
Dar acum noi iubim pe maluri diferite.
Am pus în ramă toată amintirea ta
Suntem doar doi străini
Pe care i-a uitat și dragostea.
N-am vrut o dramă
Dar ți-a fost mai bine așa
Te-ai dezbrăcat de mine
Ai plecat cu liniștea
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de a deveni străini de cineva pe care l-ai iubit. Vorbește despre amintiri, regret și acceptarea faptului că drumurile s-au separat, lăsând în urmă doar ecouri ale unei iubiri pierdute.