Vasile Militaru – Puterea Aurului

PUTEREA AURULUI.
În bojdeuca lor săracă, la marginea unui cătun,
Trăia, cu-a lui nevastă, moș Păun,
Ducând un trai tihnit din cale-afară,
Ne-amărâți de nici o zi amară,
Căci din grădina plină de legume
Moșnegii, totdeauna puși pe glume,
Și poate cei mai fericiți moșnegi din lume,
Își culegeau de toate pentru trai,
Far’ a fi zis vreodată “of” sau “vai”.
Sub nucul falnic din ograda lor
Veneau flăcăi și fete-n seri cu lună,
Și se lucra, și se torcea cu spor,
Că se-ntâlneau acolo dor cu dor,
În povestiri, cântări și voie bună,
Și-așa-ntre cei ce-aveau să fie gineri,
Mi se simțeau moșnegii tot mai tineri….
Dar într-o zi, pe când cinau sub nuc,
Moșnegii auziră amândoi
Cum, șuierând din nuc ca un haiduc,
Le zise un mierloi:.
– Săpați sub nuc, atâta am de spus!
Și-acel mierloi, zburând apoi, s-a dus….
Când au cântat cocoșii-ntâia oară
Și nici o stea nu se zărea pe cer,
Săpând sub nuc, moșneagul scoase-afară
Cu aur plin, un cazanel de fier!.
De fericirea ce le-a dat-o Domnul,
În noaptea ceia își pierdură somnul.
Căci amândoi, la galbeni sunători
Au numărat moșnegii până-n zori,
Și-a doua zi, și-a doua noapte toată,
De nu știau nici ei să-i mai socată….
De-atunci sub nucul moșului Păun
N-au mai călcat flăcăi și fete din cătun;
Moșnegii amândoi, în nopți cu lună,
N-au mai știut ce-nseamnă voia bună;
Pe buzele lor zâmbet n-a mai fluturat;
Muți săpau gradina, muți treceau prin sat;
Plini de griji într-una, tot cu chei în sân
Fără veselia din trecut pe față,
Ea tot mai bătrână, el tot mai bătrân,
Pomi uscați în care nu mai suia viața!….
Și-ntr-o zi de toamnă, rece, tristă foarte,
Când a fost să intre moș Păun în moarte,
Pricepând că fără greaua lui comoară
Ar fi trecut încă vreme pan’ să moară
A oftat moșneagul din uscatu-i piept,
Și-a șoptit spre babă, ca un înțelept:.
– Aurul în mâna celor de sub slavă,
E ca doctoria trasă din otravă:
Când cu picătura intră-n a ta strungă,
Îți alungă dorul și-ți dă viața lungă;
Dar, izvor în pumnii-ți dacă-i râde fața,
Îți izgonește somnul și-ți scurtează viața!….
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru