Zac întins pe podea și în brațele mele iubirea noastră moartă.
Și-a dat sufletul ieri după ce ai trântit ușa în urma ta.
Mă uit la trupul ei inert,
Nu știu dacă-am să pot să iert.
Ai sărit c-un cuțit, ea s-a pus între noi și așa a murit.
Dacă ea n-ar fi fost, chiar în suflet adânc m-ai fi nimerit.
Și trupul ei atârnă cald,
Iar eu nu par să știu ce fac.
Am mers zi și noapte cu iubirea în brațe
Și am îngropat-o atât de departe.
N-o s-o găsești.
A fost un doliu greu, rana de la cuțit s-a închis încet,
Ba chiar m-am amăgit cu amintirea ta într-un mod ideal,
Dar nu pot să uit ultima ei suflare și ochii mari
Și noaptea când singur doar eu și un câine am pus-o-n pământ.
Am mers zi și noapte cu iubirea în brațe
Fără vreo slujbă am îngropat-o
N-o s-o găsești.
Eu nu pot și nu vreau să mor din iubire,
Ești parte din mine, te-ngrop și pe tine.
O altă femeie va scoate cuțitul
Pe care cândva l-ai înfipt fără milă
Și poate tot ea-l va înfige-nc-o dată,
Ce dacă? Iubirea e moartă,
Dar viața trăiește și viața va naște
O altă iubire, și-o altă iubire mă naște pe mine
Ca să găsesc.
O altă iubire.
Am mers zi și noapte ca să găsesc.
Există iubire, altfel n-am supraviețui,
După iubire, n-am rezista.
Iubirea când moare, crezi că totul s-a terminat,
Dar viața câștigă, vei mai iubi.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea pierderii unei iubiri, metaforizată prin moartea acesteia. Naratorul trece printr-un proces de doliu, dar găsește puterea de a merge mai departe, crezând în posibilitatea unei noi iubiri.