Floarea e frumoasă, inima-i voioasă
Să primească fata ce mi-a zâmbit odată
Într-o zi cu soare-n mână aveam o floare
Am bătut la geam și ți-am cântat pe ram.
Draga domnișoară, vino tu afară
Să te sărut dulce pe buzele tale
Să te țin în brațe, să te duc departe
Și cu tine să trăiesc o viață-ntreagă/ x2.
Fata mi-a răspuns să mergem la sud
Să mergem în lumea plină de dragoste frumoasă
Să o țin în brațe și să-i cânt romanțe
Și să mă joc cu ea de-a iubirea.
Am plecat spre soare să vedem noi marea
Să ne aruncăm în valurile spumate
Să plutim departe spre țărmul mării moarte
În oază să trăim mulți ani să ne iubim/ x2
–––solo–––
Sensul versurilor
O declarație de dragoste inocentă și romantică, în care protagonistul își invită iubita într-o călătorie idilică. Cântecul exprimă dorința de a trăi o viață întreagă alături de persoana iubită, într-un cadru natural și plin de afecțiune.