Ah… adevărul suspendat,
Acum, făcând un cântec și restrâns
Și va expune totul în conjunctura nopții.
Care este cel fals?
Și care este cel ascuns?
Totul din el poate fi văzut de tine
Acum cânt
Cu un cuvânt gol
Inimii tale goale.
Nu pot să te las singură
Când îmi închid ochii
La fel ca stelele căzătoare
Va fi bine dacă lumina lunii bea aerul
Doar ca întunericul, pentru eternitate.
Această lume este o mascaradă
Unde sufletele poartă o mască și dansează în sala de dans
Vreau să te îmbrățișez, care doar reflectă acești ochi
Eu cad sorții.
Nu pot să te las singură
Când îmi închid ochii
Pe stelele căzute
M-am născut să mă întâlnesc cu tine
Vreau să cred în semnificația eternă.
Această lume este o mascaradă
Unde sufletele poartă o mască și dansează în sala de dans
Vreau să îmbrățișez acea inimă a ta care nu știe de inima mea
Eu cad sorții.
Ca o mascaradă
Ca o mascaradă…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității ascunse și a destinului inevitabil într-o lume a aparențelor. Protagonistul își exprimă dorința de a se conecta sincer cu cineva, dar se simte prins într-o mascaradă, unde emoțiile și adevărurile sunt ascunse.