Am și eu dușmanii mei
Și nu vreau să știu de ei,
I-am cântat, i-am omenit,
Dar de rău tot m-or vorbit.
Dar eu din sufletul meu
Nu le doresc niciun rău,
Și le doresc numai bine,
Poate-or mai uita de mine.
Așa-i lumea dușmănoasă
Să te bucuri nu te lasă,
Că de ai te dușmănește,
Și de n-ai te povestește.
Dar să nu gândească nime’
Că faci rău și primești bine,
Ardă-i-ar focul dușmani,
Parc-ar fi plătiți cu bani.
Refren:
Omule, nu mai fi rău
Că te bate Dumnezeu,
Doamne, câtă răutate,
Parcă toate-s pe gătate.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la bunătate și renunțarea la răutate, avertizând asupra consecințelor negative ale acesteia. Se subliniază ideea că răutatea atrage după sine suferință și că este important să ne dorim binele chiar și dușmanilor.