Spune-mi, pui de turturea,
N-ai văzut pe bădița?
– Ba poate că l-am văzut,
Dar nu l-oi fi cunoscut.
– Pe badea îl poți cunoaște
După port, după cămașă,
Cu cămașă de cioban,
Cu oile pe șergan.
Cămașa-i din pânză rară,
Cusută cu floare albă,
Cu oile-i tot pe-afară,
Îmi duce dorul de-o vară.
Cu oile prin păduri
Nu mai poate de gânduri,
Cu oile prin livezi,
Cu dorul de doi ochi verzi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru bădița plecat cu oile. Dialogul cu puiul de turturea subliniază căutarea și recunoașterea băiatului prin semne specifice, accentuând legătura lui cu natura și ocupația de cioban.