Urâtă sunt de toată lumea,
Urâtă sunt pe-acest pământ,
Urâtă mi-a fost soarta-n lume,
Mai bine-aș zace-ntr-un mormânt.
Și ce folos că sunt frumoasă,
Și ce folos că mai trăiesc
Dacă pe lume nu am parte
De cel ce l-am iubit mereu?
De cântece răsună valea
Și-n zorii unei dimineți
La poarta mândrii din grădină
Descalecă un călăreț.
– O, bună ziua, mătușico,
Unde-i iubita s-o sărut?
– Pe pat de moarte, sărmănica,
Ea zace-n odăiță sus.
Atunci voinicul urcă scara
Cu pași grăbiți, cu glasul stins
Și-apropiindu-se de ușă
Nu poate-nainta de plâns.
– O, vino, vino, mult iubite,
O, vino ochii să-mi săruți,
Că mâine ochii mei albaștri
Vor fi cu pânz-acoperiți.
Groparilor le-am dat de veste
Să-mi sape groapa-n lung și-n lat,
Iar tu vei logodi cu alta
Că sunt destule fete-n sat.
Sensul versurilor
O tânără fată, simțindu-se urâtă și nefericită, își așteaptă moartea, fiind părăsită de cel pe care îl iubește. Ea își exprimă durerea și resemnarea în fața destinului tragic.