Lung îi drumul și bătut,
Bătut îi drumul bătut,
Nu-i bătut de car cu boi,
Nici de vânturi, nici de ploi,
Că-i bătut de badea-al meu
Ce venea la min’ mereu.
Drum la deal și drum la vale,
Badea-al meu venea pe cale
Să-mi aducă din pădure
Fragi și-un coșuleț cu mure,
Trandafir cu foaia lată
Ca să nu-l uit niciodată.
Eu când îl vedeam pe lună
Îmi puneam fuioru-n furcă
Și la portiță ieșeam
Și cântând îl așteptam
De mirosul florilor,
De dragul feciorilor.
Sensul versurilor
Cântecul descrie drumul parcurs de un tânăr pentru a se întâlni cu iubita sa, subliniind dragostea și dorul resimțite. Natura este prezentă ca un cadru romantic, iar gesturile simple, precum aducerea de fragi și mure, simbolizează afecțiunea profundă.