Niciodată așa dor mult
La inimă n-am avut,
De-aș putea cuiva să-l vând
Mâine eu l-aș duce-n târg.
Dar de s-ar vinde dorul
Eu l-aș vinde cu totul,
Învăluit în hârtie
Și mi-o rămânea și mie.
Dar dorul nu-i de vândut,
Nu-l pot da cu împrumut
Și nici nu-l cumpără nime’
Că dor are orișicine,
Că dorul îi tare greu
Nu dă nime’ bani pe el.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și copleșitor, pe care naratorul ar vrea să-l vândă, dar realizează că dorul este o experiență universală și inalienabilă. Nimeni nu ar cumpăra dorul, deoarece fiecare îl resimte în felul său.