Săraca inima mea,
Neagră-i tina, nu-i ca ea,
Că de-aș duce-o la izvor
Nu aș cunoaște-o din mol,
Și de-aș duce-o la fântână
Nu aș cunoaște-o din tină.
Inimă, fii răbdătoare
Ca pământul sub picioare,
Că-s aproape de urât
Ca piciorul de pământ,
Nici pământul n-ar răbda,
Dar îi rânduit așa.
Mânce-te focul, noroc,
Că la min’ nu ești deloc,
Mânce-te focul, tihneală,
Că la mine-ai ars în pară,
Că-s aproape de necaz
Ca năframa de obraz.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și resemnarea în fața unui destin dificil. Inima este personificată și îndemnată la răbdare, în ciuda suferinței și a lipsei de noroc.