Oi cânta cu drag în lume
Cât oi avea zile bune,
M-aș sui în munți de piatră
Să vă cânt doina curată.
Noroc mai mare n-aș vrea
Decât să rămân așa,
Să cânt cântece de dor
Pe placul oamenilor.
Și de-o fi să mor odată
Să am inima-mpăcată,
Am cântat la buni și răi,
Chiar și la dușmanii mei.
Iar când n-oi mai fi pe lume
Să nu mă jelească nime’,
Nu vreau să trăiesc mai mult
Numai cât pot să vă cânt,
Că omu-i ca frunza-n vânt,
Moare când nu-i dă prin gând.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a cânta și bucura oamenii până la sfârșitul vieții. Vorbitorul acceptă inevitabilitatea morții, dar își dorește să continue să cânte cât mai mult timp posibil, lăsând o moștenire muzicală.