Plecată-i mama capră de-acasă,
Pe iezi în grija lupului îi lasă.
Și el aduce vreascuri, focu-aprinde
Și le gătește iezilor merinde.
Cât timp e cloșca-n iaz și face baie,
Pe puii ei îi încălzește-o gaie.
Apoi se duce gaia la rățuște,
Le dă mălai și-i apără de muște.
Pe după sobă toarce, cum i-e felul,
Motanul bot în bot cu șoricelul.
La soare, însă, s-a întins pisica
Și-i cântă la ureche rândunica.
Vulpoiul s-a tocmit, din tinerețe,
Argat la puici și mătură cotețe.
Ogarul a dat iama pe la cepuri
Și beat, prin vie, e purtat de iepuri.
Dar prâslea râde. Nu vrea să mă creadă
Că-mi stau dihăniile fără sfadă,
Că mâța are gheare să alinte
Și lupul colți să-nfulece plăcinte.
– Păi, nu vezi că-s din câlți și catifele?
Hai, vino să te joci cu ele!
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume fantastică unde animalele sălbatice și domestice trăiesc în armonie, îndeplinind roluri neobișnuite. Mesajul central este invitația la joacă și acceptarea ideii că aparențele pot fi înșelătoare, iar prietenia poate înflori în locuri neașteptate. Totul este, de fapt, o metaforă a inocenței copilăriei, unde imaginația transformă realitatea.