Badea-i ciobănaș la munte, Viorica Macovei.
Badea-i ciobănaș la munte, paște oile cornute
Oile-s cu lâna moale și bădița-i mândru tare bis.
Hăăii, tot cu doru și cu turma prin pădure-și pierde urma
Prin poieni, pe la izvoare tot cu turma de mioare.
Ș-apoi doru când apasă, badea șădi și oftează
S-așază la izvoraș și cântă din fluieraș, măi bis.
Hăăii, tot cu doru și cu turma prin pădure-și pierde urma
Prin poieni, pe la izvoare tot cu turma de mioare.
Du-te dorule și vină, pe bădița mi-l alină
Spune-i că-l aștept la toamnă de pe munte când se-ntoarnă bis.
Hăăii, tot cu doru și cu turma prin pădure-și pierde urma
Prin poieni, pe la izvoare tot cu turma de mioare
Tot cu doru și cu turma prin pădure-și pierde urma
Prin poieni, pe la izvoare tot cu turma de mioare
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui cioban singuratic pe munte, care își petrece timpul cu oile și își aliniază dorul cântând la fluier. Așteptarea reîntoarcerii ciobanului de la munte este tema centrală.