Villy:
O altă zi, un alt loc, alt drum
Oare este bine tot ce faci acum?
Mai ții minte cine ești? De unde vii?
Unde ești azi? Mâine unde vei fi?
Sentimente îngropate în suspine
Repeți mereu că o să fie bine
Gust amar de vinovăție
Spune până când reziști, frate?
E un calvar, ce începe iar, personajele reapar
Clipe de coșmar presar
Regia unui nebun, actorii nu se supun
Criticii își văd de drum, haos total compun
Totul pe viu, frățioare, sunete în difuzoare
Machiaj topit de sudoare, public lipsit de răbdare
Lumina în reflectoare, ultima ta provocare
Să ai lumea la picioare, scena e a ta acum.
Refren:
Schimbi măștile de la rol la rol
Vechiul scenariu într-un diferit decor
Cu ochii închiși alergi nesigur către viitor
Pe scena vieții nu există niciun cascador.
Mr. Levy:
Oribil, teribil, când pierzi masca de copil
Mizerabil, port straie de nobil, iresponsabil
Nu mă-nchin, nu mă-nclin, viața-i amară ca un pelin
Venin fin, dinți de rechin, asta-l numim destin
Toți îmi spun: întinde-te!
Frate, stai jos, destinde-te!
Depinde de, de divina comedie
De cine râde, de cine plânge
lacom ca focul după apă
Cine decide pentru cel ce scapă?
Cu masca pe moacă, teatru cioacă
Cu ușile-nchise se joacă
Nu mă clătina, urmă de patimă
Nu mă macină, nicio lacrimă
Nu vreau vreun rol de sol
Eu vreau să predic benevol
Ei zic că sunt nebun
Că nu port masca ce ei mi-o pun.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea măștilor pe care le purtăm în viață, rolurile pe care le jucăm și dificultatea de a ne păstra identitatea într-o lume plină de așteptări. Artiștii reflectă asupra autenticității și a luptei interioare dintre cine suntem cu adevărat și cine pretindem a fi.