Haaaaaaai, zbiera țara omului
Ca Romanu acasă nu-i
Romanu s-o dus în lume
C-o gândit c-o fi mai bine.
Haaaaaaai, supărată-i țara mea
Că merg pruncii toți din ea
Supărată-i după mine
Că mă duc în țări străine.
Haaaaaaai, zbier Doamne și-mi pare rău
Că mă duc din satul meu
Și mă duc în altă țară
Nu știu când oi veni iară.
Haaaaai, unde-o mers românii mei
Or dus cetera cu ei
Să le-ștempere inima
Să nu-și uite rădăcina.
Haaaaai, dă Doamne soare, nu ploi
Să vină pruncii înapoi
Că-s sătui de oameni răi
Plânge inima în ei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul plecării din țară, accentuând dorul de casă și de rădăcini. Ea reflectă, de asemenea, îngrijorarea pentru viitorul țării, depopulată de tineri.