Bârsău, apă curgătoare,
Mândru curgi la noi pă vale
Duci încet cu apa ta
Şi copilăria mea, şi copilăria mea.
Ce îmi laşi, râule, mie
Plina mea copilărie
Îmi iei roua dimineţii
Şi-mi aduci necazul vieţii, şi-mi aduci necazul vieţii.
Stai în loc, nu te grăbi
Să mai pot copilări
Să mai stau la mama-n braţe
Să nu ştiu ce-i greu în viaţă, să nu ştiu ce-i greu în viaţă.
Să mai stau să nu-mi iau zboru
Să nu-i duc măicuţei doru
Că nu-s doruri mai fierbinţi
Ca şi doru de părinţi, ca şi doru de părinţi
Şi nu-i dor in lumea toată
Ca de mamă şi de tată, ca de mamă şi de tată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru copilărie și dorința de a opri timpul în loc. Râul este personificat ca purtător al copilăriei, iar vorbitorul își exprimă dorul de părinți și de simplitatea vieții din acea perioadă.