Ce rost are să te tot gândești
Sufletul rău să ți-l chinuiești
Astăzi ești bogat, mâine ești sărac
O viață mereu încercat.
Refren:
Ești călător, călător și-n lume muritor
Ca floarea ce se naște și-apoi moare
Ești călător, călător și-n lume muritor
Ești pe lume doar un biet călător.
Ce folos că te-ai zbătut mereu
Că și-așa în viață te-ai zbătut mereu
Că și-așa în viață ți-a fost greu
Omul pe pământ e ca frunza-n vânt
Îți rămâne amintirea-n gând.
Refren:
Ești călător, călător și-n lume muritor
Ca floarea ce se naște și-apoi moare
Ești călător, călător și-n lume muritor
Ești pe lume doar un biet călător.
Pe cerul albastru tot privești
Ani ți se duc și îmbătrânești
Te-apasă tristețea că-ți pierzi tinerețea
Vine, Doamne, bătrânețea..
Refren:
Ești călător, călător și-n lume muritor
Ca floarea ce se naște și-apoi moare
Ești călător, călător și-n lume muritor
Ești pe lume doar un biet călător
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a rolului omului ca simplu călător prin lume. Subliniază ideea că, indiferent de eforturile depuse, timpul trece și singura consolare rămâne amintirea.