Mă uit, în gol, la umbre reci, pe pereți
Și gol, mă simt, tot.
Un gând, amar, mă roade iar, în zadar
Încerc, demult, să-l omor!
Judec simplu, cerul a încercat,
Poate e timpul, să mă prezint curat.
Am încercat într-o zi să fumez, să mă îndepărtez
Au fost și zile în care am băut și banii de bilet (de tramvai)
Am încercat să mă îndrăgostesc și să mă amețesc
„Salut! Sunt omul din ultimul rând și de aici de sus vreau mai mult!”
Mă-ascund, tăcut, în același loc, cunoscut
Și în liniște, aștept, să mă găsești
Demult, sunt surd, și nu aud, pașii tăi cum fug
Să mă salvezi!
Judec simplu, cerul a încercat,
Poate e timpul, să mă prezint curat.
Am încercat într-o zi să fumez, să mă îndepărtez
Au fost și zile în care am băut și banii de bilet (de tramvai)
Am încercat să mă îndrăgostesc și să mă amețesc
„Salut! Sunt omul din ultimul rând și de aici de sus vreau mai mult!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de goliciune și deznădejde, dorința de a scăpa de trecut și de a găsi un sens în viață. Naratorul descrie încercările sale de a depăși problemele prin diverse metode, dar simte că încă nu a găsit ceea ce caută.