Un om cu-o chitară.
În orașul plin de clovni
O orchestră de afoni
Încearcă să te-aline
Plin de oameni mult prea triști
Toți ar vrea să fie prim soliști
Pentru tine.
Dar e un om cu o chitară
Uitat în adânc undeva
E un om cu o chitară
În inima ta
Va cânta.
Ca un gând prea inocent
Într-o minte de pervers
O rimă fără vers
Se aude un ecou
Colorat aprins de visul tău
Despre mine.
Dar e un om cu o chitară
Uitat în adânc undeva
E un om cu o chitară
În inima ta
Va cânta.
În fiecare din noi
E un înger prea singur
Ce-așteaptă să fie descoperit
De multe ori adoarme
Visează și singur nu e trezit.
Nu ajung în lumea ta
Nu mă știi și pot jura
Că ești ca mine
Fără ziduri între noi
Fără lacrimi arse
Fără ploi
Și fără tine.
Dar e un om cu o chitară
Uitat în adânc undeva
E un om cu o chitară
În inima ta
Va cânta.
În fiecare din noi
E un înger prea singur
Ce-așteaptă să fie descoperit
De multe ori adoarme
Visează și singur nu e trezit
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre singurătatea interioară și căutarea unui suflet pereche. Metafora omului cu chitara reprezintă o voce interioară sau un potențial neexplorat, prezent în fiecare dintre noi, așteptând să fie descoperit și exprimat.