Merg pe stradă de nebun
Oamenii îmi stau în drum
Vreau să trec dar nu am cum
E multă aglomerație
Vad la televizor sfaturi pentru viitor
Vorbe dulci pentru popor
Și multă aberație.
Ziarele le-am aruncat
Sunt plineee..
Radioul l-am stricat
Și-nchide casetofonul
Scot din priză tot ce am
Trag perdeaua peste geam
În sfârșit e liniște sunt calm
Dar sună telefonul.
Refren:
Nu mai suport
Vreau să scap viu
Să nu mai spună ce să iau
Să fac.. Să dau..
Încep să cad..
Ah curg în iad..
Mă adâncesc..
Și nu mă opresc.
Sunt în același loc
Nu pot să-mi revin de loc
Sper c-a fost un simplu joc
De imaginație..
Dar ziarele nu le găsesc
Radioul nu pot să-l pornesc
Geamurile se-aburesc
Și iar simt..
Refren:
Nu mai suport
Vreau să scap viu
Să nu mai spună ce să iau
Să fac.. Să dau..
Încep să cad
Să curg în iad
Mă adâncesc
Și nu mă opresc
Și cad în iad
Ochii îmi cad
Mă smulg greu
Și cad mereu
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și sentimentul de sufocare al individului într-o societate sufocantă, controlată de media și de așteptări. Protagonistul încearcă să se izoleze, dar nu reușește să scape de influențele exterioare, simțindu-se pierdut și căzând într-o stare de disperare.