Hai, bădiță-n deal la coasă
C-afară-i vreme frumoasă,
C-amu-i vremea de cosit
Și mândruța de iubit.
Ține, bade, coasa bine,
Nu-ți fie ochii la mine,
Că-s făcută lăcomoasă
Și-i uita, bade, de coasă.
Cosește, bade, iarba
Până nu se ia roua,
Că vine soarele bun
Și-o face din iarbă fân.
Tu să strângi fân cu furca
Și eu s-adun cu grebla,
Și-apoi amândoi, bădiță,
Să facem fânul căpiță
Să nu-l bată ploile
Ca pe noi dorurile.
Sensul versurilor
Un cântec popular despre dragostea tinerilor la sat, îmbinată cu munca la câmp. Versurile descriu o invitație la cosit, dar și un joc de flirt între doi tineri, sugerând o legătură romantică în timp ce lucrează împreună.