Cine n-are doruri grele
N-are ce cânta de ele,
Să mă lase să cânt eu
Că-s mâncată de dor greu.
C-așa-s dorurile mele
Nu mai pot scăpa de ele,
Dacă fug ele m-ajung
Se țin după mine-n rând.
Și de nu mă află-n casă
Dorul se-așează-n fereastră
Și pe gardul de la drum
Și m-așteaptă până vin.
Și-n casă, și prin ocol,
Peste tot îi numai dor,
Nu cină și nu se-alină
Pân-ajunge la inimă
Și n-am dorului ce-i face
Că tot la inimă zace.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de dor și imposibilitatea de a scăpa de el. Dorul este omniprezent, așteptând și chinuind sufletul.
