Chem vântul
Să mi se joace-n păr,
Închipuindu-mi
Că sunt degetele tale,
Că ești mângâiere
Într-adevăr.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul față de o persoană dragă, folosind elemente ale naturii, precum vântul, pentru a recrea senzația atingerii și a prezenței acesteia. Este o evocare a unei amintiri plăcute, transformând natura într-o metaforă a afecțiunii pierdute.