Nu mai plânge, Ana, când te rog în joc
Să-ți dai jos cămașa s-o arunci în foc
Și să-ți dezlegi părul, să îl lași să cadă
Să-mi înghit uimirea, frumuseții pradă.
Nu mai plânge, Ana, mâna mea coboară
Și-ți fur un zâmbet pentru prima oară
Nu mai râde Ana, citește înainte
Mii de lucruri rele vin de-acum în minte.
Ana plânge cerul
Ana îți promit
Ana nu mai plânge
Ana m-a iubit
Ana plâng și norii
Ana-ți cânt mereu
Ana plouă-ntruna de când plâng și eu.
Nu mai plânge, Ana, când te rog în joc
Să-ți dai jos cămașa s-o arunci în foc
Și să-ți dezlegi părul, să îl lași să cadă
Să-mi înghit uimirea, frumuseții pradă.
Nu mai plânge, Ana, mâna mea coboară
Și-ți fur un zâmbet pentru prima oară
Nu mai râde Ana, citește înainte
Mii de lucruri rele vin de-acum în minte
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul naratorului după pierderea unei iubiri. Versurile oscilează între amintiri frumoase și presimțirea unor evenimente negative, sugerând o relație complexă și tumultoasă.