Strofa I
Uneori aș vrea să plec, să plec, dar nu știu unde
Timpul trece, trec secunde, sunt sătul, clipe profunde
Sentimentul mă pătrunde, nimeni nu-mi răspunde
Strig, dar strigătul e surd, ceva țipă-n interior
M-am săturat s-alerg doar cu un singur picior
Torn lichior, îmi aprind țigara, mă ia cu fior
Și mă zbat, mă bat cu gândul, gândul-i roș ca un cotor
Dor toate, mă las ușor pe spate, ușor inima bate
Am nevoie de calmante, pastile și intravenos
Sunt deseori nervos că totul e pe dos
Descos amintiri, cu gândul în depărtări
Am stări și remușcări și venin în nări
Multe ezitări, altfel aș fi plecat demult
Nu pot să mă consult cu nimeni, doar eu mă aud
Insult sufletul că nu se poate desprinde de trup
Aș vrea să rup bucăți din mine, aș vrea să erup!
Refren
Uneori aș vrea să evadez
Să mă eliberez
Să trec peste tot ce mă apasă
Să-mi iau lumea în cap să plec de acasă
Că toate merg pe dos, nu știe cine am fost
Clipa o trăiesc, dar ar fi frumos să-i dau și-un rost!
Strofa II
Trag fiecare fum, și tot nu îmi ajunge
Sare sânge din laringe, n-am aer în faringe
Aș vrea să scap, să sap, să-ajung, să plec, să uit
Să fug, s-alerg, să merg, să aleg, să înțeleg, să trec
Dar nu știu ce și nu știu unde, cum sau când
Plângând închid ochii, nu-mi trece nimic prin gând
Oricine-mi pare cunoscut, deși nu-l cunosc
Dar nu mă ascultă, vorbesc ca un prost
Ce are rost, ce n-are rost, cost sau contra cost
Am fost, n-am fost, aș vrea să merg, să plec
Trec prin viața asta, nu vreau să mă înec
Dar cred că o s-o fac dacă n-o să evadez
Poate cedez nervos sau poate am să mor
Că aici e-un scor ce mă face dator
Aș vrea să zbor, dar am aripi de ceară
Se topesc chiar și când plouă afară.
Refren
Uneori aș vrea să evadez
Să mă eliberez
Să trec peste tot ce mă apasă
Să-mi iau lumea în cap să plec de acasă
Că toate merg pe dos, nu știe cine am fost
Clipa o trăiesc, dar ar fi frumos să-i dau și-un rost!
Strofa III
Desfac încă o bere, se varsă pe covor
E-n amintirea vremurilor când puteam să zbor
Mai trag un fum, că-i ultimul drum
Sunt melancolic, asta gândesc acum
Dar gândesc de-o vreme, și tot nu mă schimb
Trec anotimpuri, trece vremea, trece timp, trece timp
Simt frisoane, tremur, sunt rece și nu am stare
E ca un monolog sau c-așa-mi pare
Nu mai e soare, norii au năvălit pe cer
Țip, dar nimeni nu m-aude, dar încă țip și sper
Că am să evadez din această colivie
Timpul mă presează, iar pixu-mi scrie
Zgârie cu pasta pe o coală albă
Mi-e dor de vremea când nu le făceam în grabă
Sunt sigur c-am să plec, dar cât să mai aștept
Am nevoie de răbdare și aer în piept.
Refren
Uneori aș vrea să evadez
Să mă eliberez
Să trec peste tot ce mă apasă
Să-mi iau lumea în cap să plec de acasă
Că toate merg pe dos, nu știe cine am fost
Clipa o trăiesc, dar ar fi frumos să-i dau și-un rost!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare dintr-o realitate apăsătoare, marcată de sentimente de melancolie, depresie și nostalgie. Protagonistul se simte captiv și își dorește o schimbare radicală, dar se luptă cu neputința și incertitudinea.