Și cad greu acum povețele lu’ tata
Dar tot ce știu e că se întoarce roata
Și mă ridic de jos, mă scutur de cristale
Pământul e un ciob, cerul e o vale.
Mă simt al nimănui, n-am pe nimeni aproape
Unii vor să mă sape, alții să mă îngroape
Mă simt trist mereu
Nu știu ce să fac
Îmi vars melancolia într-o sticlă de coniac
În mine zac sentimente ce nu se pot descrie
Când viața îmi dă palme nu poate fi o comedie
Î-o stare de nimic în pântecul durerii
Când toți prietenii mei m-au dat uitării
Când mă simt sigur, singur în singurătate
Ea nu mă mai cunoaște și poate-i dau dreptate
Ei nu mă cunosc, ascuns rămân pe veci
Doar cu amintiri apuse și reci
Oricât încerci nu poți să treci nepăsător
Sentimente între ură și amor, și astea dor
Da’ n-am nevoie de batistă
Lupt, trag, chiar și singur pe pistă
Chiar dacă mă simt trist vioara zbieră în tăcere
Doar ea mă mai alină și-mi ia din durere
Nu dau vina pe viață, nu dau vina pe mine
Nu dau vina pe ei, nu dau vina pe nimeni
Așa e scris în cartea vieții mele
Să trec etape grele să frâng bariere
Și cu aripa frântă îmi doresc să zbor
Am ambiție și nu mă las ușor
Dar unele gânduri mă doboară
Unele sentimente vor să dea afară
Încerc să am răbdare să nu joc un dublu rol
E limita voinței, nu vreau să cad în gol
Refren
Lipsit de răbdare, lipsit de toți ai mei
Ce s-au pierdut de trup în goana după lei
Și-au smuls sufletul, l-au împărțit în două
Pe una cade rouă în altă parte plouă.
Eu am ales cu sufletul nu după buzunarul greu
Am oferit un zâmbet, ei l-au luat ca piesă de muzeu
N-am lacrimi în ochi, dar n-am nici culoare
La fel ca o floare ofilită sub soare
Fără petale, cine să-mi dea nuanța
Când mi-am îngropat și ultima speranță
În viață alegerea e prețul ce contează
Dacă sufletu’ e sincer sentimentu te trădează
Și nimeni nu te veghează, cum se manifestă
Când fețele fardate mai poartă și vestă
Incert. schimb de replici cu destinu’
Savurez plăcerea cot la cot și cu veninu’
Chinu’ devine umbra nu pot scăpa de el
Dacă lumea e o c***ă eu cum să-i fiu fidel
Și faci apel la simple cunoștințe vechi
Dar toți te resping au dopuri în urechi
E ca un tren oamenii vin și pleacă
De pară nu contezi deloc și te încearcă
E ca un carusel se-nvârt toți în cerc
Te sorb din priviri ca un demi-sec
Toate sunt pe dos și eu și tu și ei
Nu mai am încredere nici în toți ai mei
Și cad greu acum povețele lu’ tata
Dar tot ce știu e că se întoarce roata
Și mă ridic de jos, mă scutur de cristale
Pământul e un ciob, cerul e o vale.
Refren
Lipsit de răbdare, lipsit de toți ai mei
Ce s-au pierdut de trup în goana după lei
Și-au smuls sufletul, l-au împărțit în două
Pe una cade rouă în altă parte plouă.
Cândva alergam după monezi, hărți de toate
Și mi-am dat seama că adunam doar belele în spate
Asta am realizat acum stau și mă întreb ca prostu’
Unde sunt tovarașii și care îi e rostul
Sau care îi e costul, începe să mă macine
Că unii-și schimbă caracteru’ după imagine
Nu ești bine văzut când dezbraci minciuna
Și te mai dai și mare când o dezbraci pe una
Toate se-amestecă, oare ce rezultă
Când lumea dă în tine cu câte o insultă
Văzut ca o redută, ca o haină pierdută
Când timpul ți-e rival, durerea e mută
Și tot ce e mai sus chiar nu eu am scris
Mi-a scris sufletu’ trecând de abis
Nirvana.. nu știu dacă tu mă-nțelegi pe bune
Dar chiar așa am vrut să sune
Cum am mai spus lauri și cunune
Nu voi vedea vreodată
Dar niciodată nu o s-o las baltă.
Refren
Lipsit de răbdare, lipsit de toți ai mei
Ce s-au pierdut de trup în goana după lei
Și-au smuls sufletul, l-au împărțit în două
Pe una cade rouă în altă parte plouă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de melancolie și dezamăgire față de trădarea prietenilor și greutățile vieții. Vorbitorul se simte singur și neînțeles, dar își păstrează ambiția de a depăși obstacolele, chiar dacă este rănit.