Strofa I (AFO):
Materia organică călătorește-n valuri
Pe fluviile de-asfalt o ard mereu pe maluri
În carnavalul de beton și fier vechi..
E anticaru’ de reglări, conturi false și pierderi..
„Balca valul trece”
Și cașcavalul merge,
Nu există lege,
Gașca ta e rege..
La 40 de grade, totul mă lasă rece
P-aici nu-i om să plece..
Las-o mai jos de zece!
Mercenar, mercenar..
Sau selenar, cu aură de Meca
Activist politic ca Rebenga
Nu trage, dom’ SMACA,
Sunt eu, Emil Telega!
Cu Horga
Prin Londra
ADN și eu, da..
2012, la un pahar de sodă!
E o societate de consum ca sor’ ta..
Tu încă te consumi ca sondă!!
Strofa II (Underman):
Centrul orașului meu..
E-un punct termic ce-ncinge instinctul ateu
În termitele astea fără frică de zeu
Ce devorează speranțe mereu..
Te mențin dur într-un mediu turbat
Cu adieri de vânt ce mușcă din mine, ‘i un sentiment ciudat!
Mă-nconjoară ca niște-arome tari,
Cu nișe-n poli letali,
Fișe pică-n arii largi și te dai ferit de golani..
Doar gesturi fără voci, port pleoapele la ochi
Strecurat parcă-ntr-un coșmar, și nici măcar nu mai dorm..
Intensitatea pică, blocurile nu-i rezistă
Cartierul meu se-ngroapă-ntr-o ceață neagră, subită
Forțe dubioase deasupra străzilor parcă poluate
Populate
De ființe integrate
Ce-și cară sistemul în spate
În fiecare noapte..
Pare să fie răul din noi, nevăzut cu ochiul liber..
Mutant universal ce-odată-mbrățișat devine lider..
Parcă-s privat de-auz,
Urc în autobuz
Încep să nu mai fac uz
De mediul ăsta ce mi se pare-atât de confuz..
Povara asta-ncepe să mă scurgă de vlagă..
Și e clar că nu vreau să stau mai mult timp pe-afară!
Ăștia mă privesc optimiști pe măsură ce pășesc în stradă
Cerneala asta deasupra lor mă vede precum o pradă!
Decoruri identice, forțe diferite, nu poți să le suporți,
În căutare de sorți,
În căutare de morți..
În afara acestui oraș caut o nouă existență
Și mă retrag în meditații legate de-această experiență!.
Refren (Underman) (X2):
Se schimbă totul, s-a întunecat decoru-n jurul meu
Cu atâtea fantome
În forme
Enorme
Ce-mi dau târcoale-n apogeu..
Devine din ce în ce mai greu
Și-ncep să-mi repet mereu:
Asta nu-i orașul meu!!
Străzi intoxicate-n negativ, și cartierele cedează treptat
Lăsând loc răului conservat
În cimentul ăsta blestemat..
Sună ciudat
Și-ncep să-mi repet mereu:
Asta nu-i orașul meu!!
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș sufocat de probleme, unde răul și alienarea sunt omniprezente. Protagoniștii se simt prinși într-un mediu toxic și caută o cale de scăpare, reflectând asupra experiențelor lor într-un peisaj urban dezolant.