Underman – La Marginea Puterilor

Am visat un început invincibil
Și m-am trezit sfârșind sensibil
Să vadă toți că sunt posibil
Chiar dacă ochii lumii s-au închis, invizibil
Dau din aripi sus către top,
Zbor sau mă frâng în hop, copt după opt ore de foc
Și-ncarc socot, când stau departe de joc, nu-i loc.
Nu mai pot să suport văd ființe,
În loc de porturi poartă sentințe,
Fără porturi oceane de consecințe.
Oameni cu chei ce-ndură umilințe,
Trag zale grele, alții cară cruci.
Mă opresc pe ele, și-atunci împing pe mulți
Nu mai poți apăsa triunghi și-asculți pătrat și uiți rotund.
Te scurgi. în acord, sau fac atac de cord
Dezaprob, dobor, de ce să tac, când pot?
E corp la corp, de ce să zac când vor să mor?
Prin muzică, dar aici sunt nemuritor.
Trage-n mine cu ce am,
Auzi simfonii, ce ridică în picioare suferinzii,
Cuvântul mi-e propriul cartuș impus,
Dacă trag cu ce-i al tău, la propriu
Am să te-mpușc, păpușa care trăiești sub lupă.
Râzi de răni ale celor ce luptă,
Pierdută la trântă cu răceala.
Un alt virus ce-i infectează pe-ai mei, te-apucă boala.
Sunt bestie și totuși nu mușc,
Am suflet unde fugi brutus,
Brusc mă crezi intrus într-un teritoriu impus
Aici e casa mea, ajunge cer respect
Prea puțin spus. Credeai că-așa ușor frâng un popor
Vocea asta-i doar o parte din cor,
Granzii o să devină oase.
Iar noi de vină pentru alte și-alte viitoruri grandioase.
Din săgețile tale îmi fac scut.
Pe ura ta urc oglinzi sparte, calc desculț.
Ascult nu mă ascund. Nu mai absorb absurd de mult.
Viața nu se-ndură și tot ce-a fost până-acum a fost destul. x2
Trăim o viață unică, duplicată ipublică
Comunismul ne-a compactat în tunică
Religia comunică și dacă nu ți-e unică: te excomunică.
Magic, la doar un pas de tragic,
Când media transmite foc în tranzit,
Nu m-agit. Toate arterele-astea ard și sfârșesc inevitabil
Hemoragic, neandertal, ireal de letal.
Anii evoluției l-au consumat mental,
Ucide propriul neam pentru primul său ban: neant cerebral
Stimate lider , tu arbitru fidel,
Jos de pe tron, învață să fii iar liber.
Ascunde agenda, ai lista lu’ Shindrel.
Tu-mi rănești frații, eu îi vindec.
Se vând trupuri, frânturi de furturi.
Minti și organe trec vame. Și tu ne minți că nu e foame,
Sclavii mei zac pe plantații de platane, la butoane.
Îngrop trecutul au fost destule daune
Scriu pe sicriu și-l învelesc în traume
Lasă-l să ardă din cenușa reanasc
De-asta port focul mereu, mulțumesc Prometeu, reiau procesu’
Divizat celular dar n-au loc cu restu’
Despică versu’, resurse destul Dexu’,
De undeva de sus te lovește pe tine manifestu’
Dacă ar fi mai ușor, n-aș mai fi vrednic.
Un adversar sensibil nu mă face puternic.
Nu mă poti opri din scor, Am sa devin puternic.
Maxim de puteri, pe cine chemi când speri?
Speranța să le descoperi, cine răspunde la puteri, din răsputeri?
Din săgețile tale îmi fac scut.
Pe ura ta urc oglinzi sparte, calc desculț.
Ascult nu mă ascund. Nu mai absorb absurd de mult.
Viața nu se-ndură și tot ce-a fost până-acum a fost destul. x2