Underman:
Când extind, mă destind
Oare câți din voi simt
De beatul arde debituri verbale
Din DEX le sting
Trăiesc pe foi, sunt goi cei de-afară și reci
De-ncerci să treci
Carpații prin Sud, aici ai să sfârșești
La adăpost, prin post
De tot ce-a fost
Sub cronici sfinte
Expus la cuvinte
Din strămoși ce-și caută tinere ținte
Țin minte primele mele aripi de înger
Chiar și-n ger
Găsești căldură și hrană pentru pântec
Câteodată încet
Miracole-ncep
Atent la cer
Și la știința ce-o ceri
De la cel ce-a fost către cel ce vine
Pași mărunți
Destine prin munți
Cărări ce nu țin de mine
Sus, creștine!
Poate mai mult verbal decât tactic
Static când mă vrei practic
Iartă-mă că-n grafic
Devin static
Doar când sunt luat ostatic
Apartin de (?)
E prea puțin, nu mă-nclin
Las (?)
Și mâine poate că zâmbim
Redevin același tip
Ce greșește rece
Da-mi puterea să trec peste
C-astea miros a teste
Sunt nebun și sper
Refuz să pier
Chiar dacă pier
Ridic mâna către cer…
Jada:
Alunec lent prin noapte, parcă plutesc
Când văd o mie de gânduri care mă-nconjoară, și toate parcă-mi vorbesc:
Unele-s bune,
Ecourile unor nume,
Amintiri frumoase care mă trezesc
Când rătăcesc…
Altele mă pândesc
Și-mi caută o fisură
Să-mi intre-n suflet îmbibată-n cea mai pură ură…
Dar de undeva, cineva are grijă de tine
Dumnezeu este-n toți, nu numai în mine!.
Outro:
« Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de h*****ă). Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu serbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscante. Un trapez la mare înălţime – şi nicio plasă dedesubt. Isihie = fericire. »
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară și căutarea credinței. Vorbește despre depășirea obstacolelor prin credință și speranță, subliniind ideea că Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi.