Am fost creați special să naștem paradoxuri
Ca în cercurile vicioase să se învârtă colțuri
De pâine, de coca, organe, planuri, ghionturi
Să-ți întindă un produs farmaceutic de alături.
Să te înlături, copii ce dorm pe pături, nu paturi
Pe străzi care sar la bătaie ca pe arcuri
Poți să iei de poftă, de foame oricum te saturi
Cu nopți în care-ți dezvolți tot felul de laturi.
Doamne, dă-le lor
Din puținul tuturor
Ține-i în viață să vadă că-i frumoasă chiar dacă nu-i roz
Și lipsită de vlagă ca un trandafir în zăpadă
Ești bărbat într-un final, de dimineață pleci la treabă.
Ajungi acasă, nostalgie, București, planuri mari
Așa ziceai înainte să pleci, acum doar stai, stai..
Aștepți un telefon, zic să dai drumul la marfă
Că riști să mori de foame dacă aștepți totul pe tavă.
Aș zice că totul în viață e ușor.. de pierdut
Dar n-aș apuca a încheia fraza că deja m-ai fi întrerupt
Dacă ai trecut prin rele, fii mulțumit că au trecut
Și dacă încă treci prin ele-i clar că n-ai terminat ce ai început.
Să te-ntrebi cât mai durează-i paradox, poți pune stop
E doar adolescența, frate, se bazează pe noroc
Nu mai visezi la inorogi, și culori de tot felul pe haine
Acum stai în vântul nopții, cu gândul la un pat moale.
Mi-aș dori să mă schimb
În bine dar încă
Mă învârt în aceeași cursă, însă
Îmi bat poteca poetic în ritmuri de sârbă
Stând în vânt ca o zdreanță prinsă-n sârmă.
–.
O să duc un stil de viață sănătos doar s-apuc să vă omor pe toți
Dai vorba din colț în colț „cutare-i periculos”
Tras în sfori de corzi, nu te arzi cu noi toți
Majoritatea-s sudori, minoritatea-nvață meserie.
O să plângi în pumnii mei ca-n perioada lui Moromete
De la zile pe snap, la bididi o dai pe zile pe perete
Serial apocaliptic când trezești interese
Tot ajungi cu falca grea că tot dai bârfe imense.
Nu-ți tace gura, zic să-ți bagi proteza și 3 aparate
Când tot dai argumente neargumentate
Când le ziceam să nu mă țină că meriți, nepoate
Ziceau că nu ești t***ă dar acum că am dreptate.
Preotul spunea că am ceva special
Simțea un miros de putregai deși n-aveam cașcaval
Puteai să juri că sunt deștept dar din păcate anual
Mă tot întorc la iubire deci e clar, deci dispar.
În scurt timp, ca un scurt în noaptea de revelion
Mă văd în oglindă în costum și papion
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu greutățile vieții, deziluziile adolescenței și căutarea unui sens într-o lume adesea crudă. Vorbește despre paradoxuri, nostalgie și dorința de schimbare, dar și despre acceptarea realității.