Și mă doare
chiar că doare
când nu văd niciun soare pe cer ca orice
stea la un moment dat cade și dispare
și o să fim amândoi
în întuneric. Trecătoare
e doar ziua când mă duc.. și las un semn de întrebare.
Noapte-i de nesuportat
Nu vreau să fiu vinovat.
N-o să fiu judecat
pentru ce n-am făcut
sau că n-am ajutat când am putut
Am preferat să fiu sigur sau „asigurat”.
Și m-am deschis
să fiu acolo și c-un suflet
Că eram sigur că n-o să am nevoie vreodată
Dar să vezi m-am înșelat.
M-am certat tot cu mine ca ei să zâmbească.
În fiecare zi. Dorm
în fiecare noapte cu gândul că poate mâine
o să reușesc să fac să fie mai bine
să mă schimb cumva pe mine pentru familie.
Să mă crezi că trec prin niște stări
pe care nu le pot explica
e echivalent cu prostia
pe care o împrăștii zi de zi în preajma ta..
Mă simt plin de bunătate
deși mă tratez decât cu ură
Și mă simt de parcă nu poți trata
orice sughiț cu o simplă sperietură.
un simplu simbol printre alte strâmbe
sunt decât un zâmbet printre mutre
arta mi-a fost ora printre minute
știu că pot fugi și nu mă pot ascunde.
Țin timpul într-o mână
e atât de fascinant
Și atât de puternic
încât îmi dă impresia vagă că îl pot controla.
Inima-mi bate exagerat
îmi simt corpul însângerat
îmi aud pulsul ce crește neîncetat
îmi văd în fața ochilor fiu decedat..
Se lasă întuneric în biblioteca pustie
ce scriu eu nimeni nu știe, schizofrenie sau poezie
ne-a fost greu dintotdeauna, doar că lumea nu descrie
iubim ce nu putem avea și-am rămas fără empatie.
Îmi aud vocea debusolată tocmai din mijlocul gării
încep să mă panichez și debitez decât tâmpenii
sunt slăbit mental și nu mai simt gustul mâncării
Și am decât scenarii în cap ce ar speria pământenii
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de depresie și luptă interioară. Vorbitorul se simte copleșit de suferință, deziluzie și gânduri întunecate, reflectând asupra morții, pierderii și incapacității de a găsi bucurie sau sens în viață.