Curge sânge ca aurora boreală,
Cerul devine negru când ajungi să ieși din școală.
Ce caterincă și vrăjeală? Hai cu toții să plângem,
Asta e sfârșitul border-ului și nu știm când ajungem.
Am pătruns în altă eră ca-ntr-o pâine mucegăită,
Sunt în fața ta, un zid ce pare ca o oglindă,
Ce-ncearcă să ne despartă, dar te văd tripat grav,
De parc-aș fi smoală-cazan și mi-ai cere autograf.
Cine deține răspunsul acestei mascarade?
Când nu sunt psihopat, sunt un om cum se cade.
Sunt manipulat de șefi de stat și alte grade,
Când tu ești manipulat cu un ulei, acu’ care e mai fraier?
Cred că-i timpul să recunosc,
Mi-am ars-o și eu prost,
Dar n-am ținut cu orice cost
Să fiu la costum și să merg cu low-cost.
Într-un rollercoaster jumătate, că e fier,
Simt lipsa aerului când sunt înconjurat de el ca un miner la pensie.
Judecat din toate părțile, c-am încercat
Să dau la toți, e ca și cum ai da la hoți tot ce-ai în cas’.
Mă trezesc cu masca pe față dimineața pe la șase,
Când pătrunde frigu-n oase, și-ncep să dau flegme scârboase.
Țâțe păroase, pieptul mare, și cu păr mult la subraț,
Stai liniștit, vorbesc de mine, clar nu cumva de vreo fată.
Sau poate… cunosc vreo două, nu recunosc c-am încercat,
Da-s tripat grav de parc-ai fi smoală-cazan și mi-ai da autograf.
Cine deține răspunsul acestei mascarade?
Când nu sunt psihopat, sunt un om cum se cade.
Sunt manipulat de șefi de stat și alte grade,
Când tu ești manipulat cu un ulei, acu’ care e mai fraier.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume distorsionată și plină de manipulare, unde individul se simte prins într-o mascaradă. Artistul exprimă frustrarea față de controlul exercitat de figuri autoritare și superficialitatea societății.