Andore – Regrete

Primul pas, primul cuvânt pe care l-am spus a fost tata și apoi mama,
Mă regăsesc în muzica pe care o gândesc și mă ajută să îmi înving teama!
Petrecut tot ce am pierdut fără să-mi dau seama.
Toate la un loc se numesc regrete.
În cartea vieții sunt trecute, însă și pierdute,
Descoperi că după ani, puterea psihică are o putere mai mare decât orice sumă de bani!
Dacă ar fi ușor, ar fi cineva să te ajute,
Dar e atât de greu.
Prefer să mă închid în mine și să plâng în sinele meu.
Am puterea să redescopăr lucruri uitate.
Sunt sătul de viață, dar speriat de moarte!
Mi-aș dori să am ce merit. Merit foarte multe!
Aș vrea să fie cineva lângă mine cu adevărat să mă asculte!
Nu să se prefacă,
mai bine ar fi să tacă [shhht!]
Nu să mă rănească,
ar fi mult mai ușor de suportat dacă pleacă!
Am multe de spus și multe mă frământă!
E greu de sădit iubire într-o inimă frântă,
greu de iubit, greu de regăsit acest sentiment ciudat și negreșit, greu de suportat acea despărțire
care te face să te simți eliminat și părăsit: (
Cuprins, nesuportat, înspăimântat și copleșit,
considerat slab de restul lumii,
creator de arcă înaintea furtunii,
om nebun considerat de unii.
[da-i din nou!]
Mi-aș dori să am ce merit, merit foarte multe!
Aș vrea să fie cineva lângă mine cu adevărat să mă asculte!
Nu să se prefacă, mai bine ar fi să tacă!
Nu să mă rănească, ar fi mai ușor de suportat dacă pleacă..
Dacă ar rămâne să schimbe, ar fi singura minune care aș dori-o!
Că numai așa mi-aș da sens vieții..
bucuros aș trăi-o!
Ar fi grozav să-mi transforme fiecare zi într-un carnaval, nu într-un calvar!!
Mintal mă consider apt să reușesc să trec peste orice fapt care îmi afectează spiritul,
dar în același timp simt că durerea din mine vrea să atingă infinitul,
flacăra se stinge, ura se aprinde și se dă bătălie interioară,
o luptă mortală care o țin în mine, nu o las să se vadă și afară,
glasul suferinței de a-ți scăpa, re-invocă spiritele necurate,
iar acele spirite pătate te vor împinge la a săvârși păcate,
nici lacrimi zeci nu te pot aduce înapoi.
Am găsit tihna și pace în viața de apoi.
Durerea zace, vreau pace și încerc să uit,
să pier încet.
Am regretat și o să regret că par astăzi incomplet!
Obosit în căutare de loc pe veci,
Alex, om pe veci!
Nici lacrimi zeci nu o pot aduce înapoi.
Am găsit liniște și pace în viața de apoi!
Durerea zace, vreau pace și încerc să uit, să pier încet.
Dar mă consider apt să reușesc să trec peste orice fapt care îmi deteriorează spiritul,
În același timp simt că durerea din mine tinde să atingă infinitul.
Hai zi-mi tu dacă știi mai bine ce e de făcut.
Unde să caut dacă mă simt pierdut.
Unde să mă regăsesc dacă nu în muzică.
E ultima poartă, să mai facă un om când atâta ură poartă.
Iar inima se simte moartă.
Încerc să resping a mea soartă!
Și să transform suferința în artă.
Oare mă voi simți iubit vreodată atâta cât am iubit eu?
Mă va ridica și EA pe mine mai presus de Dumnezeu?
Mă simt așa respins, luptător și în același timp învins.
De fapt am nevoie de tine chiar dacă nu ți-o cer.
Mama, tu m-ai crescut și chit că m-ai pierdut,
Ți-aș construi un rai ca cel din cer!
Sincer vă urăsc și în același timp vă și iubesc!
Dimineața când mă trezesc cheful de viață își face apariția.. iar restul ține pentru mine precum inchiziția.
Vreau să plec departe,
singur, izolat de lume.
Sătul la culme. Aș dori să șterg toate amintirile, să încep o viață nouă, să vă arăt vouă că mă descurc și solitar. Un călător tipic, un luptător
dar nicidecum hoinar!
O să mă întorc la rădăcini, dar voi o să îmi rămâneți străini.
Regret că zâmbesc când greșesc, poate regret și că trăiesc.
Sentimentele care mă fac să urăsc,
iubesc..
Mă răscolesc și la realitate mă trezesc când mă simt singur.
Tot timpul să fiu așa sunt sigur, vă asigur că aceste gânduri
mă răscolesc.
Deseori stau și mă gândesc
de ce mai trăiesc.?
Locul meu nu este aici!
Câteodată mă simt un uriaș și voi toți pitici! 🙂
Mi-am creat propria mea lume și trăiesc în ea!
Am spus tot ce mă frământă,
în muzica mea!
Îmi doresc să evadez, dar sunt liber precum pasărea,
sunt obosit în căutare de loc de veci,
Alex, om pe veci!
Nici lacrimi zeci nu o pot aduce înapoi
Am găsit tihna și pace în viața de apoi.
Durerea zace, încerc să uit
să pier încet.
Am regretat și o să regret că fără EA sunt incomplet.
Cine e EA, asta-i întrebarea.?
Răspunsul că EA e:
lumea, cerul, stelele, marea, munții, oamenii!
Mă simt respins de toate și nu pot trăi fără să fiu iubit.
Ceea ce mi-am dorit să mă iubească, să mă prețuiască.
Toate la un loc se numesc regrete.
În Cartea Vieții trecute uitate și pierdute!
Mici regrete, dar în inima mea acute!
Eu nu mă vând. Să se schimbe lumea pentru mine!
Eu nu am de gând.!
[…….]
Ultimul pas, ultimul cuvânt.
Ar fi întoarcerea în pământ..
iar ultimul glas ar fi „adio”
e prea grea viața și singur nu aș putea trăi-o.