Unq’ – Cămara Nimănui

Ce p**a mea trăiesc atât de trist,
Viața mea-i ca un pianist care nu mai are clape,
Stând în vânt ca o mantie, UNQ coace idei de piese interesante,
Dar pentru cine, că nu mai-s persoane interesate?.
Peisajul schimbat peste noapte,
De parc-ar fi o zdreanță tristă la m*********e,
Mă învârt în aceeași constelație ca Sabin instalatorul în baie,
Am sângele albastru, da’ia nu las medicii să taie.
Să taie din salariu, că parcă prea moare lumea,
Sau e vina lui UNQ că s-a lăsat de droguri?
Cine se aștepta singur avea soarta menită
Să-și întâlnească perechea, da’ parcă treaba e belită.
Am tras aiurea-n globul pământesc ca-n darts și am recreat Odessa,
Un pusti drogangiu scrie texte de c***t ce ar inspira presa,
Păcat că-i anonim și nu poate avea dreptate,
Și tu râzi sarcastic când îți zic că în rasism e egalitate.
Muzica de calitate e mult prea dark să poată fi ascultată,
Din cauza voastră că ascultați doar ce vă bate-n poartă iarna,
Simți viața bate palma ca în Regular Show,
Viața ta ce se repetă din nou și din nou..
Și tot ce faci și tot ce spui,
Și unde simți și un’ te pui,
Și tot ce ai drag pui într-un cui,
Și un’ te-nchui e cămara nimănui.
Beciul și briciul lui tataie,
Poți face rai din ce ai, dar tu preferi o viață tristă,
Mi-am pus încrederea într-un seif din filmele western și a fost împușcată de bandiți,
Strângeți din dinți ca niște copii cuminți lângă pachetul de țigări uitați de părinți,
UNQ e repar prea înalt să fie catalogat undergrounder,
Scrie 2000 de versuri într-o noapte ca un grinder și le scoate-n evidență cu-n marker,
Marcă, marcă pentru muzică și parcă
Tot mai bine e în studio-ul de acasă,
Măcar aici se trage singur în plasă,
Am impresia că nimănui nu-i pasă ce faci.
Și tot ce spui,
Și unde simți și un’ te pui,
Și tot ce ai drag pui într-un cui.
Și tot ce faci și tot ce spui,
Și unde simți și un’ te pui,
Și tot ce ai drag pui într-un cui,
Și un’ te-nchui e cămara nimănui