Unq’ – Doamne, Putere / Timpul e Limitat

Versuri – Doamne, Putere:
Dă-ne, Tu, Doamne, putere!
Până și Tu Te întrebi cum rezistăm la durere
Dar trecem prin ele ca prin bere,
Ține-ți averea, vere.
Ne-am scăldat în băi de lavă, și nu ne-a păsat de vreme.
Nu ne culcăm prea devreme, dar nici nu ne trezim devreme
Am băut cu statui și am simțit cum e să fim lemne!
Dă-ne, Doamne, putere! Chin a fost încă din copii
Încă stăm la răsărit întrebându-ne ce ar mai putea fi.
Ne-am petrecut viața ca niște stafii, comoara din adâncuri
Când cream câte o poveste bună de pus în rânduri
Când băteam câte un cui numai bun de pus în scânduri
La povești din viața celor mari! Numai bune de pus pe gânduri!
Dă-ne, Tu, Doamne, putere, să mutăm munții din loc!
Pentru a putea descoperi iazuri, acoperim gropi pline de foc
Tu fă-ne loc! Noi n-am avut nimic pe tavă
Nici la moț, nici în viață, nici pe masă nici pe targă!
O petardă, în loc de artificii de revelion
Iar apoi ne strângeam să le vedem pe la casa vreunui patron
N-am acceptat vreodată bani moca, deși mi-ar fi prins
Dar ai mei m-au învățat să nu mă las convins de orice prinț.
De asta printez, versuri pe tâmplă, le notez
Orice naspa o fentez. Nu-mi place să hibernez
Sunt un rapper bun? Crezi? Uită-te și vezi.
Mă trag din neam de ruși, și le sparg ca un vietnamez.
Am simțit cum e să pierzi, să renunți să visezi
Că viața mi-a fost povară, și moartea stele verzi
Că ziua sunt întuneric, și noaptea strălucesc
Stafii în colțul camerei, le văd, Tu le vezi?!
Dă-ne, Tu, Doamne, putere!
Până și Tu Te întrebi cum rezistăm la durere
Dar trecem prin ele ca prin bere,
Ține-ți averea, vere.
Ne-am scăldat în băi de lavă, și nu ne-a păsat de vreme.

Versuri – Timpul e Limitat:
Azi sunt demon în noapte
Cu acțiuni necontrolate și deloc echilibrate
Încă aud șoapte din spate
Cineva de departe îmi șoptește prin cele mai dulci metode să mă întorc acasă.
Dar acasă-i anxios, sunt trist că nu-i nimeni aici
Și-i văd pe ăștia mari, încă-am flash-uri cu ei de când erau mici
Am mii de cicatrici, îmi vezi des zâmbetu-n meclă
Chiar dacă-ți uit numele o să te rețin după poreclă.
Nu pot uita ce am iubit ce am simțit, chiar de am clădit
Un zid imens și-un labirint, nu pot uita doar că nu mai pot fi atins
Și chiar am stins de multe ori lumânarea ce-mi licărea în vis
Dar am simțit și-ncă simt ce tu niciodată n-o să simți.
Mă confrunt încă de mic cu durerea și tot rețin
Aceleași amintiri ce vin din plin chiar de sunt deplin convins
Că toate au un sfârșit, și-l tot aștept d-un timp
Încep să cred că n-o să vin, chiar de vreau nu pot să schimb, n-am timp.
Universu-i limitat, n-am timp dispar instant tresar
Aduc la mal noul val, îmi lucește capul cristal normal
Sar capace de canal, îmi amintesc iar totu-i un calvar
Un chin imens, tre să-l car, trăiesc s-o fac, timpu-i limitat.
E încă o seară, am dormit vreo 3 ore din zi
Mă gândeam că ne-am luat cu treburi mari și am uitat să fim copii
Mă așez la masă singur, mă uit în televizor
Vad chipul distrus al unui alcoolic fără viitor.
Mă gândesc cât ne-am schimbat, parcă ieri eram împreună
Și în noi vedeai iubire pură nicidecum ură nocturnă
Stăteam cu berea în mână făcându-mi prima trupă
Și râdeam alături de ei, nu știam ce m-așteaptă după.
Plânge toamna.. N-am vreo vină, din potrivă, înțeleg. E luna plină
E momentul să te văd, copile, mi-ai lipsit și mi-e milă
Ia-mă-n brațe, și arată-mi ce înseamnă iubire adevărată
Fă-mă să plâng încă o dată, nu mă iartă.
Că nici eu n-am făcut-o când te-am dat la o parte
Deși-mi plângeai în brațe, știind că o să te duc departe
Dar te simt atât de aproape.. Ne desparte un orgoliu
Am crescut și îmi e teamă că n-o să te mai văd vreodată.
Universu-i limitat, n-am timp dispar instant tresar
Aduc la mal noul val, îmi lucește capul cristal normal
Sar capace de canal, îmi amintesc iar totu-i un calvar
Un chin imens, tre să-l car, trăiesc s-o fac, timpu-i limitat