Dac-aș fi un pom pe deal
Numai tu, numai tu, numai tu,
Tu-ai fi veșnicul meu ram.
Numai tu, numai tu, numai tu.
Dac-aș fi o rândunea
Numai tu, numai tu, numai tu,
Tu ai fi aripa mea.
Numai tu, numai tu, numai tu.
(refren)
Hai cu mine, draga mea,
Până la apus de soare
Să-mi dai ochii, gura ta
Să ne-audă lumea mare.
Să ne-audă dragostea,
Să ne-audă stele, luna;
Azi, acuma, cu mine-ntotdeauna.
Sunt al tău și ești a mea
Zică lumea ce ne-ar zice.
Două flori alăturea,
În câmpie două spice.
Sunt al tău și ești a mea
Cea mai luminoasă-n lume stea.
Dacă-s ploaie, dacă-s vânt
Numai tu, numai tu, numai tu
Dacă-s lacrimă sau cânt
Numai tu, numai tu, numai tu
Dacă-s la-nceput de drum
Numai tu, numai tu
Sau lumină care-apun
Numai tu, numai tu, numai tu.
(refren)
Hai cu mine, draga mea,
Până la apus de soare
Să-mi dai ochii, gura ta
Să ne-audă lumea mare.
Să ne-audă dragostea,
Să ne-audă stele, luna;
Azi, acuma, cu mine-ntotdeauna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și devotament absolut față de persoana iubită. Eul liric își imaginează diferite ipostaze în natură, dar în fiecare dintre ele, persoana iubită este elementul esențial și definitoriu.