Singură stătea pe o bancă
Într-un apus de soare târziu
Singură cu ochii în lacrimi
Și suflet pustiu…
Te-am zărit în umbra tăcerii
Ți-am vorbit în taină șoptind
Ți-ai deschis inima într-o clipă
Cu ochii zâmbind…
Ultima rază de soare
Pierdută în nesfârșit
Prima atingere fină
Ce mi-ai dăruit.
Cântecul nopții de vară
O adiere fină de vânt
Ți-am dat eu inima plină
Și tot ce-i mai sfânt.
Refren: Târziu în noapte adorm cu tine în gând
Iar zorii zilei mă găsesc plângând…
Mi-e dor, de șoapte, de privirea ta…
Doar tu m-ai învățat ce-i dragostea.
Azi nu mai e nimic din tot ce-a fost
Simt că fără tine viața n-are rost
Îmi doresc atât de mult să te pot vedea
Aș da orice acum să fii a mea…
Ultima rază de soare
Pierdută în nesfârșit
Prima atingere fină
Ce mi-ai dăruit.
Cântecul nopții de vară
O adiere fină de vânt
Ți-am dat eu inima plină
Și tot ce-i mai sfânt…
Refren: Târziu în noapte adorm cu tine în gând
Iar zorii zilei mă găsesc plângând…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și melancolia resimțite după pierderea unei iubiri. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și regretă absența ei, simțind că viața și-a pierdut sensul fără ea.