Strofa I:
Nu e genu’ de zona-n care vrei să faci popas
Că trebuie să mergi cu cel mai iute pas
Dacă ești întrebat de ceas
Răspunde cu cel mai în șoaptă glas…
Și-apoi treci mai departe, cu capu-n pământ!
Nu te uita în jur, sau dacă trebuie să te uiți, nu te uita urât
Ca să nu pierzi lanțu’ cu tot cu gât!
Aici când ai ceva, ori ți se ia, ori dai de bunăvoie, consolat cu gându’
Că nu e locu’ din care să te ridici să cucerești pământu’
Sau locu-n care să-ți permiți să faci pe sfântu’
Când ai război în burtă, în buzunare-ți bate vântu’…
Și fiecare zonă de-asta-și are șefu’ ei
Care de obicei
E-un fost copil crescut pe maidan
Cu cheia de gât, autoeducat în prafu’ de pe macadam
Printre bețivi și curve, nu messieurs sau madame…
Ajunge eternu’ golan
Ce se închină doar la zeu’ Ban…
Seara se-mbată, își bate nevasta și face tam-tam
Și-o ține-așa până-ntr-o zi, când pune mâna pe trancan
Intră-n prima bancă și face pam-pam
Fiindcă-i e foame și mănâncă bine, de zici că-i Pac, man!.
Refren:
Au zis-o mulți, da’ cred că niciodată
Nu o să ajungă:
Acum parcă mai mult ca altădată
Trăim în junglă…
Ai grijă multă!
Nimeni nu mai respectă a zecea poruncă
Și fix la ce-i al tău se uită!
Trăim în junglă…
Și mă întreb unde o să se-ajungă?
Vad fiare scăpate din cușcă
Mănâncă bani
Și mai degrabă mușcă
Din prieteni decât din dușmani…
Mileniu’ 3: trăim în junglă!.
Strofa II:
Viața m-a învățat că cei din jur nu te privesc decât ca pe o investiție mai mult sau mai puțin rentabilă…
Pune-le stavilă
În goana lor după comerț!
Toți îți vânează sufletu’, că-i marfa ta cea mai de preț
În timp ce corpu’ e carcasa lui durabilă
Sau perisabilă,
Iar restu-i cantitate neglijabilă…
Afacerea e profitabilă
De la bun început
Că ei s-ar scoate și dacă te-ar lua doar cu-mprumut
Doar c-o să-ncerce să te facă să te lași vândut
Pe piese, și nu brut,
C-ai valora mai mult…
Și nu-i nevoie de mult timp când ai de-a face cu golanii
Să înțelegi că singuru’ lucru ce leagă sentimente de durată-s banii
Și-o să conteze-ntotdeauna câți!
Pompează-le cât poți de mult
Și-atunci o să considere că îi ajuți
Că sunteți frați… Dar frate,
Dacă sărăcești peste noapte,
Sărăcesc toate!
Și din tovarăși pan’ la moarte
N-o să ajungi decât un fraier de la bloc
Cu care evită să dea noroc…
Și cam la asta se rezumă-acuma tot….
Povestea mea: bag-o la cap!.
Refren
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume crudă și materialistă, unde oamenii sunt văzuți ca investiții și unde banii dictează relațiile. Este un avertisment despre pericolele trădării și necesitatea de a fi precaut în jungla urbană.