Pun versurile pe foaie și mi-e să nu se-nmoaie
Căci, iată, scriu în ploaie, și inima se-ndoaie
De mine, căci n-am putut să le scriu bine
În fine, eu când le cânt, ele vin la tine
Și le poate asculta chiar și oricine
Dar ploaia s-a oprit și nu mai sunt grăbit
Dar acum le scriu frumos ca să le pun pe bun
Și tot ce-am nimerit un vers ce a murit
De mult visul meu zici că e cânt
Și-ascult, în inima asta să pot s-ascund
Piesa asta în gândurile tale,
și e jale mare atunci când fiecare dintre noi e supărat
Stă și plânge seara în toi cu priviri reci și goi, e joi
și iată mi-am dat seama de ce ploua atunci când tu ștateai, plângeai și faceai porunci
Să vină el sau ea înapoi, să fiți iar împreună numai voi doi
Și a mai trecut o zi fără ca tu să știi, și iată vrei să fii, doar cu el sau ea
și te întrebi dacă vei putea să mai poți iubi să mai poți mări dragostea
ca atunci când erați copii și faceați prostii oare merita, poate el sau ea spune nu
tu nu ezita, spune da, ai grijă de persoana ta, și de ce de lângă ea, poate este ultima
ce o vei avea și eu spun așa trăim ca să iubim cu toții o știm,
iubire cerșim ei sau lui, și am vrea să fim numai noi doi seara-n ploi, vinerea după joi.
[ți-au cerut prea mult, ți-au cerut să iubești, ți-au cerut prea mult, lângă ei ca tu să crești
ți-au cerut prea mult, dar de fapt nu ți-au cerut nimic, căci în lumea asta mare
tu ești cel mai mic x2].
Când el sau ea pleacă, nu-ți rămâne decât aceeași placă, care-ți pică-n cap
La fel ca fiecare cuvânt aruncat cu tine nu ești împăcat dar
probabil că n-a plecat, și te-așteaptă în același loc aceeași zi aceeași față
Dar nu vă veți privi cu aceeași sent de când erați copii și spuneați că îngerii vă veghează zi de zi
și zi cine va mai sta cu tine cine-ți desenează pe față inimioare și zâmbete pline
Atunci copile spune-mi cu cine, cine-ți vine, când tu o vrei doar pe ea
sau ea pe tine, îți amintești când v-ați certat când tu ai plecat acasă
trist supărat, înnorat era afară în acea seară, și-o lacrimă a început să pară doar începutul unei ploi
ai pierdut noțiunea timpului și tu crezi că azi e joi? de fapt ai început
să cazi din cauza vântului nu știai că iubire încă mai ai, și orice faceai tot de ea dădeai
ea mergea iar tu te-ascundeai, picioarele ți se-nmuiau și treptat cădeai la picioarele ei
și o rugai, îi spuneai c-ai greșit, dar nu te vedea de parcă ar fi orbit
modalități de împăcare nu găseai dar ei i se deschid ochii și vă priviți, îți amintești și acum ochii
ei cuminți pe care n-ai puterea să-i minți, vă potriviți
sunteți ceea ce vreți să fiți, am cunoscut și eu o fată
dar aș fi vrut să nu fi cedat, vroiam să mi se șteargă acea pată
acum sunt bine, singur, dar ea e cu alt băiat!.
[ți-au cerut prea mult, ți-au cerut să iubești, ți-au cerut prea mult, lângă ei ca tu să crești
ți-au cerut prea mult, dar de fapt nu ți-au cerut nimic, căci în lumea asta mare
tu ești cel mai mic x5]
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de regret și pierdere după o despărțire. Naratorul reflectă asupra relației trecute, amintindu-și momentele frumoase, certurile și impactul pe care l-a avut despărțirea asupra lui.