Ies din somn c-un pas calm, ca-n basm am
Slugi goale-n cazan cu pielea-n balsam
Le trag pe pat si-mi fac pe plac
Îți par turbat
Da’ lunea lumea mea-i țarc nu parc
Doar un alt zar trucat aruncat în stâlpii
Societății-n pârghii
Unde noi s’tem stăpânii
Meschinii mimează și primii mizează pe câte linii prizează
Da’ minimizează
Efectu’ firii din nează, că-i vorba de control
Și-am tot rol de contor când le cer decont lor
Dacă-i complot
Om, sperjur, bombe-njur
Ard totul de zici că-i Pompei, jur
C-am dictat ura
Pe pânză dură
Ca-n dictatură
Ce-ating aprind ca prin candidatură
Candida-alură, prezentu-i sclavaj modern
Popoare nu-s forțate-n infern ci-l aleg.
Alergând după alegorii
Orbii vor lumină
Iar maleficu’ are figuri
Și stil de-a deprima
Cu tendința
De-a menține credința și-a continua
C-un ritual conflictual poți fi dual, da’ crima e
Să fii în dezechilibru
Fără să conteze periplu
Om simplu cu timpu’ cauți victorie
„Victorie fără război nu există-n istorie” (Vlad Dobrescu? – da, chiar el, citat din CTC și Silent Strike „Echilibru”).
E ultimu’ virament
Merg banii la asfințit
De pe firmament
Metalic ca sfinții
Rugină-n mecanica minții
Letale, neclare partiții
Precare pe care cad șiiții.
Firea firavă se blochează-n ipostază
Gloantele ricoșează când gloatele ripostează
Simți în intestine stimuli
Îi vezi cum vin spre tine singuri
Instituie zidu-n instinctul nesigur
Sau te sting cu destinul de sticlă
Ce desigr’ despică reziduri de pildă
În exiluri de frică
Aici parcă-i Pompei, jur
Exlodează bombe-n jur
Civili, arme de foc, om, sperjur.
Îmi fac curaj, dopaj
Îs plin cu injecții
Dobor cu tapaj
Insurgentii-n insurecții
Am simtu’ vieții
Acum nimic nu mă poate opri
Izu’ victoriei
A meritat să omor copii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume distopică, controlată, unde individul se luptă pentru victorie, chiar cu prețul unor acțiuni extreme. Este o critică a societății și a mecanismelor de control.