ADN:
Pe timp de comă-n spirit, pretind decor de spini,
Petic pe cord deschis, perfid vector destin.
Și nu din dragoste… deși am iubit cândva,
Balanța sentimentală-i un subtil cântar,
Vocea subit cântă… devreme pe vreme de ploi
Și-aveam urme de noroi verde pe venele moi.
Monștrii dominând proștii, leproșii, hristoșii,
Copiii noștrii, toți știrbi printre ostiri.
Valul strânge sângele în stâncile râncede,
Malul frânge pântece pruncilor, chiar și brațele.
Când sisteme financiare create din datorie
Nu mai pot ține în picioare parte din lăcomie.
Terra e aglomerată, buimacă, ca un gabar matol,
Ăștia creează otrăvurilor matca-n laborator
Așa că-mi strâng provizii, n-am instinctu-n turmă,
Pun masca de gaze sub glugă și intru-n buncăr.
[Refren: Afo]
Știi bine pro-blema mea e și a ta
Ascultă bro’ că nicăieri nu-i mai departe decât dincolo
Avem cu toții sute de impresii
Avem cu toții intervenții, vrem să trăim tot restul vieții!
Afo:
Vino la colț să îți dau colți, nu mă suporți
Diavolii n-au colți au foc cu roți
Ca clanurile Ku-Klux sau clanurile Voo-doo
Cu ochii roșii de la sudură, mâine de cupru
Mâine e dublu dacă riști îți scurtez trupul
Trucu-i să nu fii cioban ca Bucur
Turcu-i că pistolul meu și rolul meu
E să fiu eu și numai eu că-n viață-i greu
Ai tupeu, ești mare zmeu în perimetru
Elevii îți cântă imnu’ ai zece săgeți pe centru
Băieții eu sunt contra, nu sunt pentru
Și am pupilele full-contact formate de la spectru
Țiganii sunt țigani, românii idem
Aglomerațiile sunt tari când ai ce prinde
Iar conflagrațiile sunt mari dar dai relevant
Ca un traficant român de carne vie în flagrant.
Chimie:
O ard cu dealeri de artă,
Țigani cu șatra,
Cu șamani și cu șacali cu japca,
În Jaguar cu fața,
Duc p***a-n club prin Istanbul,
Șampanie pe banii ei, trăiești un vis de-acum.
Cel mai bun han din Ankara, ești plecat afară,
Nopți cu caravana prin Sahara.
Am maro din Maroc, îmi înec amaru-n baruri
Joc Pocker cu 5 jockeri și zaruri.
Am stoc într-un sertar,
Ia cheile de la Sedan,
La primul meu semnal
Fii gata să descarci metal!
Am banii într-un hotel încă modern,
Panică, aripi de oțel,
Zbor la Sofitel.
Ce povești îmi spune București, mileniul 3, ecou…
Eu cu Dragon într-un Renault și 2 p***e bune rău.
Vise, surprize cuprinse în mister,
Pixuri și pixeli, hai intră-n culise!
[Refren: Afo]
Știi bine pro-blema mea e și a ta
Ascultă bro’ că nicăieri nu-i mai departe decât dincolo
Avem cu toții sute de impresii
Avem cu toții intervenții, vrem să trăim tot restul vieții!
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume distopică, plină de probleme sociale și inegalități. Artiștii exprimă un sentiment de revoltă și necesitatea de a supraviețui într-un mediu ostil, criticând sistemul financiar și corupția.