Singur pe stradă
Gândul mă aduce la tine mereu
Singur pe stradă
Ploaia cade în sufletul meu.
Vremuri dubioase se anunță pentru băiatu’
An de grație 2003-2004
Tu nu spui nimic, ceasu-mi bate – tic-tac
Tre’ să fac ceva, cumva, un flick-flack
Boom! Moloz, un artificiu
Momentan fac bani cât femeia de serviciu
Măi, Italia-mi respiră-n ceafă
Taică-miu m-anunța că treaba nu e de joacă
Frate-miu-i secat și el, a terminat școala
N-are job așa că părăsim țara
C-un autocar, plini de gânduri, griji
Nu mă simt dorit și nici eu nu vreau aici
Da’ o iau ca atare, doar suntem băieți
Stau o lună-n casă, mă urc pe pereți
După care încep munca și se-ngroașă gluma
N-o să pot să scriu prea des de acuma
Dar când sunt..
Singur pe stradă
Gândul mă aduce la tine mereu
Singur pe stradă
Ploaia cade în sufletul meu.
De fiecare dată când mă gândesc la tine
Mă gândesc să nu care cumva să uiți de mine
Că-ntre timp eu împachetez aspiratoare
Și-njur printre dinți de sfinți și de mame
Da’ până una-alta, pentru prima dată
Pot să-mi iau ce vreau, senzația-i minunată
C-adun gunoaiele, descarc containere
Oricât de murdară treaba, am mereu curate hainele
„Haide, bre!” – îmi bat români de-ai mei obrazu’
„Uite-l și pe ăsta, deja face nazuri”
Eu îi ignor și mă fac seara praf cu haș
Nu ies pe nicăieri, se adună niște cash
Da’ un gând cârcotaș tot nu mă lasă-n pace
Și la tine duce oricât l-aș întoarce
Tu crezi că știi cum e, ai o idee vagă
De-abia aștept să vin la tine, muzica mea dragă.
Singur pe stradă
Gândul mă aduce la tine mereu
Singur pe stradă
Ploaia cade în sufletul meu
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui tânăr plecat la muncă în Italia, în anul 2004. El simte dor de casă și de persoana iubită, în timp ce se confruntă cu greutățile vieții de emigrant, dar și cu satisfacția de a putea câștiga bani.