Daniel Vişan-Dimitriu – Chemarea Zidurilor în Ruine
Pe lângă zidurile-mbătrânite,Și-a așternut cetatea un covorCe te așteaptă ademenitorSă-i schimbi din visurile vechi, cernite,Să îi aduci, de poți, un vis de dorPe care îl avea când nopți iubiteVeneau cu-atingeri noi, închipuite,Pe care le-ntorcea, netemător.Nu ei, cetății – mie, cel ce suntStăpânul zidurilor în ruineȘi al singurătății ce înfrunt.Nu ea te cheamă – strigătul din … Citește mai mult