Stefan Augustin Doinaş – Frumusețea

Zeița frumuseții se preschimbăîn lucruri. Iată-i pântecu-n ulciorși gura într-un fluier de feciorșoptind silabe-ntr-o uitată limbă.Din piatră scoate-un sân ațâțător,cu iederă-nflorește poarta strâmbă.Femeia despuiată-i ca o trâmbăde flăcări – arde ochii tuturor.Dar vine-un timp când orice templu moare,statuile decad, se sparg ulcioare,iar trupurile se topesc pe-alei.Când toate se știrbesc și se dărâmă,ea se preschimbă-n cioburi … Citește mai mult

Afanasii Fet – Cununa Cui, Zeiței Frumuseții?

Cunună cui? Zeiței frumuseții?Ori, din oglinda-I, întrupării amăgire?În largu-le nu s-or găsi poeții,Uimindu-te că sunt avuți în plăsmuire.Eu nu! Avută este marea fire.Ea-n pulberi duce viața și-nsutit o scoate,Ce tu ivești și doar într-o privirePoetul în cuvânt reînvia nu poate.1865