Versuri corectate și adnotate
Acesta este cântecul de lamentațiePentru Adonis – vai pentru Adonis, vai!Astfel, Afrodita a strigat în suferință,În timp ce se străduia să-l tragă înapoi de la moarte:Inima ta să nu fie slabă, dragă! Fii puternic!O, mă arde, suflarea ta!Se aprinde prin faptul că eu sunt un foc!Inima mea este înspăimântătoare cu dorință disperată!Ea strigă la Eros … Citește mai mult
Fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac,ai fecioara pe care ți-ai dorit-o;înfățișarea ta, mireasă, este numai grație,privirea-ți e nespus de dulce,iubirea e răspândită pe fața ta frumoasă.Afrodita te-a cinstit în mod deosebit.
Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană,Tu din tronul tău scăpărând lumină,Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână,Nici în aleanuri.Zeița: „Cine te supără?Persuasiunea pe cine vrei să convingă?În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,și, dacă nu te iubește, te va iubi.”
În hău de mări, bătute de furtună,La pieptul spumegatului talaz,Prinzându-i gingaș, brațul de grumazDormea seninul ca un fulg de lună.Seninătate, zbucium, împreună,Uniți de sorți pe-al apelor podghiaz,Născură, robi aceluiași extaz,Nemărginirea, floare de genună.Și haosul gemu de fremătare,Când cea dintâi semeață-ntruchipare,Vis cald! Femeia, amforă de slavă,Zbucni legănătoare și suavă,Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,Din … Citește mai mult