zamislire

Și când codrii fără lacrimiîși întorcînspre noipriviri de aramă,spaime de argint,asemenea unei turme de nouri intrândîntr-un staul albastruși staulul acela,când e cerultopit în osul de boltă al sorții,atuncise aude respirând într-o depărtare,dinăuntru,taina zămislirii noastreși a nesfârșitului șir de iubiridin careC DO NB ÂO CRU ÂMîn ochiul legănat al făgăduinței.