Daniel Vişan-Dimitriu – Zalele Sfârșitului
E-o formă, cred, ori poate o ființă,O-ncrâncenare-a visului pierdutÎn bătălia cu un vechi trecutCe are uși deschise-n conștiință.Apare dintr-o lume abisalăÎncorsetat în zale de tăceriForjate-n focul unei decăderiSpre adâncimi de liniște finală.Se mișcă, totuși, umbra-i se măreșteAcoperind tristețile de ieriCu restul viitoarelor plăceriDin viața ce, ea însăși, mai plătește.Să aibă, oare, suflet? E ființă?Ce poate … Citește mai mult