XXV

XXV.Altădată Primăvara conducea un carnavalCu trupa sa voioasă, gălăgioasă, înflorită,Dădim și Palas, Kănchan și Părul,Înecau ograda intimă a vieții meleSub valul cadenței râsurilor sale!Rând pe rând pădurile înnebuneau cerul albastruCu săruturile roșii pătimașe ale tânărului frunziș!